Gândacul paros

Raspandire
Gândacul paros este un coleopter comun, semnalat frecvent în zonele de stepa si silvostepa si care ataca frecvent pomii, vita de vie si cruciferele in perioada infloritului. 

Descriere
Adultul are corpul de 10-12 mm lungime, de culoare negru-mat, acoperit cu peri fini, desi, alb-galbui. Elitrele sunt cenusii-negricioase, cu 6-8 pete mici, albe, dispuse neregulat. Tibiile picioarelor anterioare sunt prevazute cu trei dinti. Oul este alb, rotund. Larva este de tip scarabeiform (groasa, in forma de C), alb-galbuie, cu capul brun. Pupa este alb-galbuie, de 13-16 mm lungime. 

Biologie si ecologie
Specia prezinta o singura generatie anuala si ierneaza in stadiul de adult in sol. Adultii hibernanti apar primavara devreme si zboara mai ales in zilele insorite, iar noaptea se retrag in sol. Perioada de zbor dureaza 3-4 luni (aprilie-iulie). Fiecare femela depune in medie 40 oua in sol. Incubatia dureaza 1-2 saptamani iar dezvoltarea larvara ca. 2 luni. Noii adulti apar in august-septembrie, dar raman in lojele pupale construite din particule de sol pana in primavara anului urmator.

Plante atacate si mod de daunare
Specie polifaga, prefera pomii fructiferi dar ataca in perioada infloritului si vita de vie, iar in ultimii ani rapita si alte crucifere si chiar porumbul si cerealele paioase. In anii de invazie, daunele produse organelor florale sunt semnificative. 

Prevenire si combatere
Combaterea insectei este in general dificila si riscanta, deoarece ataca in perioada infloritului, cand trebuie sa protejam entomofauna utila. Pe langa insecticidele care menajeaza polenizatorii (ex. Biscaya), se pot utiliza si alte metode: feromonii sexuali specifici care atrag masculii; specii parazitoide precum viespea de stepa (Scolia hirta), care trebuie protejata deoarece paraziteaza larvele gandacilor din genul Epicometis.