Păduchele negru al sfeclei

Descriere: femela apteră, are corpul globulos, de 1,2 – 2,5 mm lungime. Culoarea este neagră-mată, neagră-verzuie, uşor lucioasă. Antenele nu depăşesc 2/3 din lungimea corpului. Picioarele sunt scurte. Coada este scurtă, conică, de culoare neagră. Corniculele sunt cilindrice, de 0,2 – 0,3 mm lungime, de culoare neagră. Femela aripată are corpul de 1,4 – 2,2 mm lungime, culoarea neagră-lucioasă sau brună-negrie. Antenele sunt mai scurte decât abdomenul şi au culoare neagră.

Biologie şi ecologie: specie polivoltină migratoare. Plante gazdă primare sunt Evonymus europaeus, E. verrucosa, Liburnum populus, Philadelphus coronarius.Plante gazdă secundare sunt bobul, sfecla, salata, macul, floarea-soarelui, loboda, pălămida ş.a. Iernează sub formă de ou depus în lunile octombrie – noiembrie la baza mugurilor sau în scoarţa arbuştilor din speciile enumerate. Primăvara apar larvele de fundatrix care se răspândesc pe lăstari şi frunze. Acestea dau naştere pe cale partenogenetică şi vivipar la prima generaţie de fundatrigene, care apoi pe aceeaşi cale dă naştere la următoarele generaţii de fundatrigene. Începând cu a doua generaţie de fundatrigene apar aripatele care datorită lignificării lăstarilor părăsesc plantele gazdă primare şi migrează pe plante ierboase secundare. Toamna apar formele sexuate care după fecundaţie depun oul de rezistenţă care iernează. Insecta poate avea 7 – 12 generaţii de virginogene. Înmulţirea în masă a re lor în lunile iunie – iulie şi mai slab în luna august. Plante atacate: trăieşte în colonii mari pe suprafaţa inferioară a frunzelor de sfeclă, bob, mazăre. Daunele sunt produse prin înţeparea şi sugerea sucului celular, care cauzează răsucirea frunzelor. Atacă de asemenea lăstarii şi inflorescenţele. Condiţii favorabile pentru migrare sunt: temperatura cuprinsă între 23 – 30°C şi umiditatea relativă a aerului 40 – 80% (optim 26 – 60 %).