Patrunjelul-cainelui

Patrunjelul-cainelui este o planta anuala foarte otravitoare care creste in toata Europa si la noi in tara. De asemenea apare in Asia Mica, Scandinavia, Caucaz, Rusia. Este cunoscuta in popor si sub numele de patrunjelul-pisicii sau iarba-turbata, poate fi recunoscuta usor dupa frunzele sale care sunt lucioase pe partea posterioara, nu trebuie confundata cu patrunjelul de gradina. Ca specie face parte din familia Apiaceae si are denumirea stiintifica de Aethusa cynapium.  Aceasta planta anuala este o buruiana care creste inalta de pana la 50-80 cm, are tulpina ramificata, de-a lungul ei cu numeroase frunze profund incizate, de forma triunghiulata, cu varfurile ascutite, iar florile alcatuiesc inflorescente de culoare alba. Fructele contin seminte otravitoare care sunt imprastiate cu usurinta de vant si astfel ajung sa germineze in alte locuri si sa faciliteze dezvoltarea altor plante.

In medicina populara se foloseau frunzele strivite sub forma de cataplasme in tratamentul unor afectiuni ale pielii. Astazi planta se utilizeaza doar in homeopatie, in tratamentul starilor de nervi, colicelor intestinale, afectiunilor stomacale. Frunzele plantei au proprietati fungistatice, de combatere a dezvoltatii ciupercilor. Frunzele de la patrunjelul-cainelui contin glucoza, manitol, carbohidrati, uleiuri esentiale, substante flavonoide, steroizi, hesperidina si altele. Semintele plantei au in principal un continut bogat de substante flavonoide si ulei esential. Sucul din frunze este cel mai important preparat folosit in homeopatie, el se administreaza la recomandarea unui medic, in doze mici, cate o lingurita mica inainte de masa, de 2 ori pe zi. Tratamentul se face timp de 3 saptamani sau cel mult o luna.